Scurta istorie a tipografiei (partea 1)

Imprimarea pe blocuri de lemn - Sera, Tibet

Imprimarea pe blocuri de lemn (200 AD) : este o tehnica pentru imprimat text, imagini sau modele, folosita destul de larg in Asia, provenind din China ca si metoda de a tipari pe textile, si mai apoi, pe hartie.

Tiparirea prin componente mobile (1040 AD)

Tiparirea prin componente mobile (1040 AD) : este o tehnica de imprimat si tipografie care foloseste componente mobile pentru a reproduce elementele unui document (de obicei litere si semne de punctuatie).

Presa de tipar

Presa de tipar (1454 AD) : este un dispozitiv care aplica presiunie pe un mediu de print (hartie sau textila) cu o suprafata continand cerneala, astfel transferand cerneala pe mediul de print.
Folosita de obicei pentru text, inventia si raspandirea presei de tipar este vazuta ca unul din cele mai importante evenimente ale celui de-al doilea mileniu AD, revolutionand modul in care oamenii concepeau si descriau lumea in care traiau, si astfel, facand trecerea spre perioada modernitatii / modernismului.

Ludwig von Siegen - Portret al Ameliei Elisabeth von Hessen, realizat in mezzotinto

Mezzotinto (1642) : este un proces de imprimare din familia “intaglio”, dpv. tehnic este o metoda “drypoint”. A fost prima metoda tonala care a fost vreodata folosita, facand ca semitonurile sa fie produse fara sa se foloseasca tehnicile traditionale cu hasurare sau cu puncturare. Aceasta metoda reuseste sa capete tonalitate prin inasprirea placii cu mii de puncte mici facute de o unealta de metal cu dinti mici, numit “rocker”. In procesul de imprimare, gaurile mici din placa tin cerneala cand placa este stearsa cu o carpa speciala. Un nivel mare de calitate si bogatie al detaliului poate fi obtinut prin aceasta tehnica.

Goya - El sueño de la razón, realizat in aquatint

Aquatint (1768) : este o metoda de imprimare de tip intaglio, o varianta a gravurii. Imprimarea intaglio face semne pe o matrice (o placa de cupru sau zinc, in cazul aquatint) care sunt capabile sa tina cerneala. Placa data cu cerneala este trecuta printr-o presa de tipar impreuna cu o foaie de hartie, rezultand intr-un transfer a cernelei pe hartie, Acest lucru poate fi repetat un numar de ori, depinzand de tehnica abordata. Ca si gravura, tehnica aquatint foloseste acidul pentru a lasa urme pe o placa de metal. Unde tehnica gravurii foloseste un ac pentru a face linii negre (sau colorate), tehnica aquatint foloseste praf de rasina care rezista la acid, pentru a crea un efect tonal. Variatia tonala este controlata de nivelul de acid aplicat pe suprafete, si astfel imaginea poate fi “tratata”. O alta tehnica tonala, cea prezentata anterior, mezzotinto, incepe cu o placa cu suprafata deja foarte “gaurita” permitandu-i acesteia sa tina destul de multa cerneala, deci o imagine in tonuri inchise, apoi se niveleaza arii din placa pentru a face ca aceasta sa tina din ce in ce mai putina cerneala, si deci astfel sa imprime culori mai deschise; sau se poate incepe cu o placa neteda, si ulterior asprita pentru a tine mai multa cerneala.

Harta facuta prin procesul litografic

Litografia (1796) : este o metoda de tiparire folosind o piatra speciala (piatra de var litografica) sau o placa metalica cu o suprafata complet neteda. Metoda a fost inventata in 1796 de autorul Bavarian Alois Senefelder, ca si metoda ieftina pentru a-si publica piesele de teatru, litografia poate fi folosita pentru a tipari text sau desene pe hartie sau pe alt material.

(va urma)